În Iran creşte mânia populară

Nici la şase luni după alegerile prezidenţiale controversate din Iran, opoziţia nu încetează să demonstreze. Confruntările dintre susţinătorii opoziţiei şi forţele de ordine loiale regimului devin cu fiecare zi mai violente. Autorităţile nici nu mai încearcă să nege faptul că ciocnirile se soldează cu victime, printre care se numără şi un nepot al liderului opoziţiei, Mir Hossein Moussavi.

Continuarea protestelor nu înseamnă însă că demonstraţiile de stradă vor duce la "marea explozie". Până în prezent, manifestaţiile au fost stârnite de evenimente deosebite care au susţinut mişcarea de protest dar care au dus şi la reacţiile violente ale regimului.

Un astfel de eveniment a fost desigur sărbătoarea religioasă Ashura, la care musulmanii şiiţi comemorează uciderea imamului Hossein, nepotul profetului Mohamed. În acest an, sentimentele de durere manifestate public în timpul sărbătorii religioase au fost amplificate şi de decesul Ayatolahului Ali Montazeri, unul din cei mai aspri critici ai regimului de la Teheran. Majoritatea liderilor opoziţiei sunt tradiţionalişti religioşi, considerându-se moştenitorii celor doi mari dispăruţi şi găsesc în această convingere puterea de a continua protestele.

Desigur că o parte din demonstranţi doreşte să meargă chiar mai departe, intenţionând să desfiinţeze Republica Islamică. Pe de altă parte, este posibil şi ca unii susţinători ai opoziţiei să se afle în slujba Serviciilor Secrete externe care încearcă să destabilizeze regimul de la Teheran. Dacă există într-adevăr, aceştia constituie însă o minoritate. Un adevăr ştiut se pare şi de autorităţi, ţinând cont că în pofida acţiunii în forţă împotriva demonstranţilor, a arestărilor şi proceselor, regimul nu a riscat să se ajungă la o confruntare decisivă între protestatari şi forţele de ordine. Guvernul nu a ordonat nici arestarea liderului opoziţiei, Mir Hossein Moussavi, gest care ar fi dus la adâncirea prăpastiei existente în societatea iraniană.

Se pare astfel că regimul ştie foarte bine că protestele nu sunt coordonate de forţe externe, ci sunt o urmare a nemulţumirii populaţiei, iar executivul de la Teheran pare a nu şti cum poate prelua din nou controlul asupra situaţiei. Fiecare nouă ciocnire dintre adepţii opoziţiei şi forţele de ordine otrăveşte şi mai mult atmosfera din ţară. Sfatul preşedintelui Parlamentului iranian, Ali Larijani, de a discuta cu protestatarii este un sfat bun, care pare să fi venit însă mult prea târziu.

În acelaşi timp, se poate ca tocmai personalităţi precum Larijani să fie soluţia problemei. Pe de o parte, Larijani este adept al sistemului politic-religios aflat la putere, dar pe de altă parte, între el şi preşedintele Mahmoud Ahmadinejad domneşte o profundă antipatie. Personalităţi ca Larijani s-ar putea angaja pentru reformarea Iranului şi corectarea direcţiei greşite pe care a pornit-o sistemul de stat iranian.

Autor: Peter Philipp/ M. P.
Redactor: Robert Schwartz