Cine este acest PSD?

Deşi zdruncinat serios de scandaluri de corupţie la cel mai înalt nivel, unele ajungînd şi în justiţie, bulversat apoi de pierderea ultimelor alegeri şi de conflictele interne care au dus la schimbarea, prin jocuri de culise, a fostei conduceri, Partidul Social Democrat a rămas un actor principal pe scena politică.

S-a împotrivit de-a lungul anilor restituirii proprietăţilor confiscate, privatizării industriei falimentare, legii accesului la dosarele securităţii şi condamnării poliţiei politice. A ţinut România departe de Occident atunci cînd alte ţări din fostul bloc comunist au căutat tocmai apropierea de Occident.

Şi cu toate acestea, PSD trece şi azi drept un partid care este interesat în cea mai mare măsură de viaţa celor mulţi şi săraci. Sau, altfel spus, a celor „săraci şi cinstiţi”, de parcă a fi sărac presupune în chip obligatoriu să fii şi cinstit.

Sloganul acesta cred că a fost fundamentul politicii de subzistenţă pe care partidul lui Ion Iliescu a dus-o tot timpul cît a fost la guvernare.

Prin tot ce a făcut rău în ţara aceasta şi poporului acesta – şi a făcut enorm de mult rău – partidul care încă mai este legat de persoana lui Ion Iliescu ar fi trebuit să fie sancţionat drastic, să aibă pierderi de imagine şi de popularitate ireversibile.

Nu s-a întîmplat aşa. Ba mai mult, în această perioadă în care trusturile de presă sînt împărţite între susţinătorii preşedintelui sau ai primului ministru, Partidul Social Democrat pare să aibă numai de cîştigat.

Dacă Ion Iliescu nu ar fi existat, el ar fi fost cu siguranţă inventat. La fel şi partidul său, un partid clientelar, care exprimă în fapt felul de a fi al unei bune părţi a populaţiei.

Ţărăniştii au dispărut de pe scena politică pentru că exprimau în esenţă un set de valori ale trecutului, pe care au crezut că le pot transfera prezentului.

Partidul Social Democrat exprimă însă chiar acest prezent: tulbure, mincinos – un bilet de subzistenţă care nu duce nicăieri.