Crăciunul, pe întuneric, la marginea Transnistriei

Câteva femei din Varnița s-au adunat la poartă pentru a discuta. Ne-au spus că le-a prins Crăciunul pe stil vechi (pe 7 ianuarie) cu sarmalele crude, fără gaz și fără sobe. Deși și-au cumpărat plite electrice, acestea nu folosesc la nimic, deoarece satul, aflat în raionul Anenii Noi și gestionat de autoritățile constituționale moldovenești, a rămas și fără curent după ce Rusia a sistat livrarea de gaze în Transnistria. 

Oamenii din Varnița se descurcă cum pot. "M-am mutat într-o cameră mai mică din casă, pentru a o încălzi mai ușor. Până acum se încălzea întreaga casă, dar acum e frig peste tot. Două zile la rând ne-au întrerupt lumina câte patru ore, iar de azi vom fi deconectați câte opt ore pe zi - dimineața și seara. Așa și trăim", spune una din femeile din Varnița. "E greu, mai ales pentru cei care au copii mici. Pentru că am avut gaz ieftin, am instalat calorifere în toată casa și am demolat sobele. Voiam să fie frumos în casă. Acum nu avem nici gaz, nici sobe la care să facem focul cu lemne. Nu acuz autoritățile din Moldova. Înțelegem că Transnistria a primit gaz gratuit timp de 30 de ani, fără a plăti vreun ban. Cred că ne-am pomenit în situația asta din cauza Rusiei, care se răzbună pe Chișinău că nu a câștigat candidatul pro-rus la alegeri. Au creat aceste probleme pentru a ne tulbura liniștea. Kremlinul vrea să răstoarne puterea de la Chișinău. Noi plăteam gazul pe care îl consumam. Ni-l dădeau ca transnistrenilor cu doar 1 rublă și 12 copeici metrul cub (55 de eurocenți). Iarna plăteam lunar cam 500 de lei moldovenești (aproximativ 25 de euro), în funcție de vremea de afară. Eram priviți cu ochi răi de cei de la Chișinău, pentru că, în comparație cu ei, plăteam un preț infim." 

Femeile spun că Rusia folosește gazul ca armă politică împotriva Moldovei, pentru a modela percepțiile politice ale cetățenilor moldoveni în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025: "Așa au făcut și în alte țări. Moscova vrea să reaprindă aici conflictul armat. Vor ca și la noi să fie ca în Ucraina. Maia Sandu nu le permite celor de la Kremlin să facă ce vor, iar acum ei s-au pomenit prinși în propria capcană. Nu mai știu ce să inventeze ca să ne bată cap în cap." 

Cele trei vecine spun că atunci când se deconectează lumina, se bagă sub plapumă și așteaptă să revină curentul. "Anul acesta nu ne-am pregătit de Crăciun. Am mers la magazin și am cumpărat ce am putut. Voi merge la nașa, că ea are sobă și a făcut sarmale", spune una dintre femei. De după colț apare o altă doamnă cu o sacoșă. Se oprește și le salută pe cele trei femei care discută la poartă. Este vecina lor, Tamara Rozlovan, care a ocupat o funcție de conducere la nivel local la Bender în perioada sovietică. 

"Tamara, ai făcut răciturile? Venim la tine să mâncăm și să ne încălzim", îi strigă una dintre vecine. Tamara Rozlovan, care a fost la magazin după crăciunei, ne invită la ea acasă, pentru a ne arăta cum se descurcă pe timp de criză. Locuiește într-o casă foarte veche, iar acum stă într-o cameră pe care o încălzește cu lemne.

"Mama mi-a spus să nu uităm niciodată cum era pe timpuri, pentru că acele vremuri se vor întoarce. Iată că s-au întors. De pe 1 ianuarie nu avem gaz. L-au închis separatiștii la ora 8 dimineața", spune Tamara Razlovan. "Fac mâncare pe plita de lemne sau, când avem curent, la plita electrică. N-o să murim de foame! Am și o butelie de gaz și o pot instala la o plită. Noi mereu ne pregătim pentru iarnă încă din vară. Așa ne-au învățat bunicii. Lemne am destule. Am tăiat copacii uscați din grădină, am dezasamblat niște cuști vechi în care stăteau iepurii și gâștele... Chiar și gardul de lemn îl putem tăia pentru foc dacă nu vom avea alte soluții. Unele familii nu s-au pregătit nici de iarnă, nici de criză, iar acum îngheață." 

În camera în care doarme Tamara Razlovan este cald. Pe plită sunt două cratițe, iar lângă vatră stau pregătite două grămezi de lemne. Apasă întrerupătorul și camera se umple de lumină. Trebuie să reușească să facă toate treburile de pe lângă casă, pentru că la ora 20.00 se va deconecta lumina. Pe fereastra mică se află o lampă de gaz moștenită de la bunici, două lanterne și câteva lumănări așezate într-o cană metalică. Un fel de kit de supraviețuire pe timp de criză energetică: "Seara aprind lampa pe gaz și citesc. Bucatele pentru Crăciun le-am făcut la plita pe lemne. Pentru ca zeama răciturilor să rămână limpede, am pus doar câte un băț pe foc, ca să nu clocotească tare. Înainte aveam cuptoare și cotloane în fiecare cameră din casă. Acum nu mai avem nici sobe, nici cotloane, iar dacă vin copiii sau nepoții la Crăciun, îi primesc în bucătărie, unde am sobă."

Tamara Rozlovan crede că autoritățile de la Chișinău și administrația separatistă de la Tiraspol ar trebui să găsească o soluție pentru ca oamenii să nu sufere: "Ei ar trebui să înțeleagă că suntem toți cetățeni ai Republicii Moldova. Noi nu avem banii pe care îi au cei de la Chișinău ca să putem plăti mult pentru încălzire." Femeia trăiește din pensia pe care o primește din regiunea transnistreană - echivalentul a 100 de euro pe lună. Ea spune că oamenii trăiesc greu și speră că autoritățile vor găsi o soluție pentru această criză. "Oamenii harnici vor rezista și vor ieși din orice încurcătură. Vreau pace în țară, căldură în suflet și căldură în casă", ne spune Tamara Rozlovan la despărțire.

Lida, cum ni se prezintă o femeie de 75 de ani, este supărată pe autoritățile de la Chișinău. Spune că nu-i place cuvântul "Transnistria" - că, semantic, seamănă cu "transgender", așa că ne roagă să o numim "Nistrenia". "Ne-a fost bine, dar acum am intrat în nevoi. Nu ne-am pregătit pentru această situație, pentru că nu credeam că se va întâmpla așa ceva", spune Lida. "Noi nu vrem cu Moldova, nu vrem cu Sandu. Înainte, aveam gaz în toată casa, acum fac focul cu lemne. Căldura era ieftină, cu ajutorul rușilor. Pâinea era ieftină, venea lumea din Moldova și o cumpăra cu sacii. Lumină aveam și tot era ieftină. Până să ne închidă gazul, plăteam o rublă pe metrul cub. Rușii plăteau pentru noi, iar Moldova spunea că ea plătește. Ne-a fost bine." 

La primăria din sat, nu e nici țipenie de om. Doar paznicul care stă pe prag: "Când am construit casa, nu am făcut sobe, pentru că aveam gaz berechet. Însă, anticipând că s-ar putea ajunge la o astfel de situație, am instalat totuși un cazan pe lemne. Așa că acum, când au oprit gazul, am trecut la încălzirea pe lemne. Acum câțiva ani, când a explodat conducta de gaz de la Chițcani, lumea nu știa ce să facă. Eu am oprit cazanul pe gaz și l-am conectat pe cel pe lemne. La fel și acum: am pus un braț de lemne și o căldare de cărbuni, și am încălzit toată casa. Nu înghețăm. Cine este vinovat? Nu știu, dar asta este politică. Da, Moldova a găsit o soluție și le-a propus să le ofere gaz, dar lumea de aici nu vrea gaz scump. Oamenii vor gaz gratuit, cu o rublă metrul cub, cum dădeau rușii. Dar, după 32 de ani cât au avut gaz gratuit, gata - s-a terminat. Acum am fi de acord cu un preț mai mare, doar să avem gaz. Cred că se va găsi o soluție. Nu cred că o să lase atâta lume să înghețe."

Chiar în centrul satului Varnița am găsit un bloc cu cinci etaje. Am reușit să facem doar o poză, când o femeie s-a apropiat de noi, spunându-ne în limba rusă că nu avem voie să fotografiem, deoarece acel bloc aparține Transnistriei: "Mergeți la poliție și întrebați, pentru că în Varnița sunt case care aparțin Transnistriei. Casa aceasta și drumul din spate aparțin Transnistriei, iar casa nici nu este înregistrată la Cadastru în Anenii Noi. Eu locuiesc în acest bloc și mă încălzesc cu o plită electrică. Gaz nu avem, dar noi suntem căliți de crizele prin care am trecut în anii ‘90, când nu aveam nici gaz, nici lumină... Așa că rezistăm! Cel mai important este să fie pace, restul nu contează."

Pe una dintre străzi vedem un bărbat care cară o butelie de gaz pe un cărucior. Îl ajungem din urmă și îl întrebăm cum se descurcă în aceste zile. Ne spune că nu are sobă în casă și se încălzește cu un șemineu electric atunci când are lumină. Recunoaște că nu era pregătit pentru o astfel de situație, pentru că nu credea că se va ajunge la o criză energetică. A înțeles că situația este gravă abia atunci când au început să deconecteze companiile de la rețeaua de gaz. Butelia de gaz pe care o cară cu căruciorul a stat nefolosită zeci de ani, dar acum a scos-o și se duce să o încarce. 

Oamenii din sat spun că în blocuri situația este și mai gravă. Pentru că nu au sobe în apartamente, locatarii se încălzesc cu butelii vechi de gaz, care pot exploda în orice moment. Găsim un astfel de bloc cu două etaje. De la una din ferestre vedem un horn prin care iese fum. Identificăm apartamentul care are soba pe lemne și sunăm la ușă, dar ne dăm seama că nu e curent, așa că batem la ușă. Ușa se deschide și urmează un dialog pe nevăzute, în coridor fiind întuneric beznă. Aflăm că în apartament locuiesc Grigore și Raisa. Cei doi ne invită în casă. Pășim aproape pe dibuite, până ajungem la o sursă de lumină. Pe plita de gaz, acum inutilă, stă o plită electrică. Și ea inutilă, pentru că le-au deconectat lumina pentru a doua oară în această zi. Oala cu sarmale, pregătite pentru Crăciun, nici nu a fost pusă la foc. Gospodina casei ne spune că nu au avut curent între orele 09:00 și 13:00. La ora 17:00 iarăși au rămas pe întuneric. Vor avea lumină abia după ora 20:00. Atunci vor fierbe și sarmalele. 

Sub cazanul pe gaz se află un cazan pe lemne. L-au instalat cu câteva zile în urmă. Grigore deschide ușița cazanului improvizat, pune o buturugă groasă și, după câteva secunde, se aude focul trosnind.

"Nu avem nici gaz, nici lumină. Lumea se descurcă cum poate: unii se încălzesc cu reșouri, alții cu butelii de gaz. Mulți însă nu s-au pregătit pentru această situație și îngheață. Cel mai grav este că unii oameni nu au nici butelii, nici plite electrice, nici sobe, nici lemne și nici bani să le cumpere. Dacă se oprește și apa, va fi grav", spune Grigore Vieru. "Doamne ferește să vină gerul. Lumea o să înghețe. Pentru a face baie, încălzim apa în cratițe. Mașina de spălat o pornim doar când este curent. A stat plină cu haine timp de 24 de ore, că ba se conecta, ba se deconecta. Nu țin partea nimănui în toată această situație. Vreau doar să fie pace."

Maxim este un tânăr de aproximativ 30 de ani. A părut deranjat de prezența noastră, de când a aflat că suntem jurnaliști și discutăm cu oamenii despre cum se descurcă pe timp de criză. "Ce se schimbă dacă vorbim despre ce gândim și cum ne descurcăm? Ei vor da vina pe Transnistria, așa cum au făcut-o timp de 30 de ani. Voi credeți că oamenii care au plătit o rublă pe metrul cub de gaz vor plăti cât cere Chișinăul acum? Moldova vrea de mult să sufoce Transnistria. Să nu credeți că ceea ce face acum Moldova nu va avea urmări. E clar că suferim, dar voi o să arătați că de vină este Transnistria, că ei nu vor să cumpere gaz. Mai bine să nu umblați cu asta pe aici", ne spune el supărat, apoi se întoarce către vecinul său, Grigore: "Mata vrei probleme cu Tiraspolul?" 

Cât noi discutam afară, Maxim a fost acasă la Raisa și i-a spus că dacă soțul ei vorbește cu noi, ar putea să aibă probleme. Evident, femeia a încuiat ușa și nu a vrut să mai discute cu noi, refuzând să deschidă ușa, chiar dacă soțul ei bătea insistent la ușă și în ferestre. Ne-a spus că va deschide doar după ce plecăm.
"Apoi... eu nu vreau probleme. Vreau să fac cum este mai bine, să arăt cum trăim, dar asta se poate întoarce împotriva mea", spune Grigore. "Eu sunt unul singur, iar ei sunt mulți. E greu aici, pentru că nu este înțelegere între oameni: unul vrea cu Sandu, altul cu Șor, unul cu Moldova, altul cu Transnistria…"

Când ieșim din curtea blocului, s-a lăsat noaptea. Strada principală și o bună parte din sat sunt în beznă totală. Deoarece moldovenii sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi, străzile sunt destul de animate. În stațiile de autobuz, oamenii așteaptă transportul public în întuneric și traversează străzile tot pe întuneric. 

În liniștea nopții, auzim un huruit puternic de generator. Urmăm sunetul și ajungem în fața unui supermarket, în care se văd luminile aprinse și cumpărători care tot intră și ies pe ușile glisante. La ieșirea din magazin, oamenii aprind lanternele și merg spre casă pentru a sărbători Crăciunul. Când am ieșit din sat, lumina încă nu a fost conectată.