Preşedintele Iranului schimbă ambasadorii "prea indulgenţi"

Mai întâi Teheranul a suspendat negocierile cu privire la programul său atomic, apoi au urmat declaraţiile belicoase privind distrugerea Israelului, care au culminat cu organizarea de demonstraţii împotriva Statelor Unite, pentru ca acum, noul preşedintele Mahmoud Ahmadinejad să decidă schimbarea, în următoarele patru luni şi jumătate, a 40 de ambasadori. Iranului pare să nu-i pese de reacţiile comunităţii internaţionale şi le oferă zilnic opozanţilor şi criticilor motive de noi acuzaţii.

Lucrurile sunt atât de grave, încât există posibilitatea ca lumea să înceapă să se obişnuiască încet-încet cu ideea că Iranul se comportă la fel ca în primii ani după Revoluţia Islamică: cu puncte de vedere extrem de conservatoare, radicale şi incalculabile. Preşedintele Ahmadinejad pare să corespundă perfect acestui profil care se răsfrânge asupra întregii ţări.

Atitudinea preşedintelui nu este deloc una nouă. Iranul a urmat întotdeauna o linie dură în discuţiile cu privire la propriul program atomic, acesta fiind o mândrie naţională. Regimurile iraniene au luptat întotdeauna ca acest program să nu depindă de alte ţări. Europenii au crezut cu ceva timp în urmă că vor reuşi să convingă Teheranul să renunţe la ambiţiile nucleare. Preşedintele Mohammed Chatami, ce a suferit o înfrângere la ultimele alegeri, a declarat că nu are nici un dubiu că Teheranul nu va renunţa la programul atomic. În final, europenii au renunţat la negocieri din cauza atitudinii Theranului, iar centrala atomică de la Isfahan a fost repornită.

Ca şi pe vremea fostului preşedinte şi în acest an pe 31 octombrie au fost organizate tradiţionalele proteste de stradă organizate împotriva Israelului, în cadrul Zilei Ierusalimului. De asemenea şi pe vremea lui Chatami se aniversa ocuparea ambasadei americane cu demonstraţii de stradă şi discursuri virulente la adresa aroganţei Statelor Unite. Ahmadinejad a continuat aceste tradiţii indignând întreaga comunitate internaţională prin discursul prin care solicita ştergerea de pe hartă a Israelului. De fapt, el nu a spus nimic nou, însă din cauza lipsei de experienţă politică şi a stângăciei în diplomaţie a adus mari prejudicii întregii ţări: numărul opozanţilor Iranului a crescut accentuat în ultimele zile, critici care supraveghează orice mişcare a Teheranului.

Cel mai nou exemplu este anunţul privind schimbarea a 40 de ambasadori iranieni până la sfârşitul lunii martie, printre aceştia aflându-se şi diplomaţii din Geneva, Londra, Berlin şi Paris. Aceştia din urmă au participat activ la negocierile privind programul atomic al Iranului, şi par a fi pedepsiţi cu revocarea din funcţie pentru prea multă indulgenţă. Cel puţin în cazul ambasadorilor din Londra şi Berlin nu este vorba de schimbări obişnuite. Iar argumantul că ambasadorii în cauză şi-ar fi depăşit vârsta de pensionare, pare a fi mai puţin convingător, chiar dacă în Iran acest prag este de 55 de ani. Marile puteri occidentale au reacţionat la anunţul Teheranului şi intenţionează să-şi schimbe şi ele unii ambasadori. Preşedintele George W. Bush a trimis noi ambasadori în capitalele importante, iar ministrul german de externe Joschka Fischer a decis şi el schimbarea câtorva diplomaţi. Schimbările Teheranului par a demonstra o schimbare în politica iraniană. Nu este însă cazul să tragem concluzii pripite: noii lideri iranieni vând aceeaşi marfă, într-un alt ambalaj.