Tribunul care a readus extrema dreaptă în Guvernul de la Atena

Karadzaferis este un fel de om-partid. Părerile despre liderul grupării ultranaţionaliste LAOS sunt împărţite: unii îl cataloghează drept înfierbântat radical de dreapta, alţii îl văd drept un simplu oportunist fără scrupule. Poate că este o combinaţie din cele două.

Privit de pe margine, pare mai degrabă omul care miroase ocaziile şi are tot timpul un discurs adecvat pentru auditoriul în faţa căruia se află.

Provine, de fapt, din gruparea conservatoare Nea Dimokratia pe care a părăsit-o înspre finalul anilor 90, când fostul premier, Kostas Karamanlis, a împins dreapta parlamentară înspre centru. Bazinul electoral şi l-a câştigat cu sloganuri antisemite ("Nu sunt evreu, chiar dacă şi Simitis susţine că nu e. Nu sunt comunist, chiar dacă şi Karamanlis susţine că nu e. Şi nu sunt homosexual, ceea ce prea puţini pot susţine") sau populisme ieftine, de genul "tinerilor din Boston" care nu ar cunoaşte deloc ce înseamnă viaţa reală - spre deosebire de el, exmatriculat dar revenit pe calea cea bună prin jurnalism, publicitate, culturism, mici afaceri, proprietăţi şi agenţii de fotomodele ("tinerii" cu pricina sunt Giorgos Papandreou şi Antonis Samaras, cei doi lideri ai partidelor tradiţionale, absolvenţi - ambii - ai unor universităţi americane).

Subiecte cum sunt "conspiraţia mondială sionistă" şi "pericolul turc" îşi găsiseră, în sfârşit, o voce politică. Alături de Karadzaferis au mai venit şi alţi predicatori ai pseudo-naţionalismului - împreună cu care a coagulat electoratul radical, pentru a vira, apoi, demagogic, înspre cei ce nu se mai regăseau în tabăra conservatorilor conduşi, în opoziţie, de Antonis Samaras. Mai mult, chiar: în vreme ce puterea şi opoziţia se călcau reciproc în picioare pe tema planului european de salvare a Greciei, Karadzaferis a fost cel care a pozat în marele om de stat, apelând la preşedintele Karolos Papoulias în favoarea unei guvernări de uniune naţională. A fost, de fapt, un barometru al decăderii scenei politice ateniene.

Dar tactica fostului tribun al poporului a dat roade. Partidul său primeşte Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor şi trei posturi de miniştri adjuncţi, inclusiv la Apărare. În ritmul în care evoluează, însă, partidele tradiţionale, maestrul supravieţuirilor, Karadzaferis, îşi poate permite să spere chiar mai mult.

Autor: Jannis Papadimitriou / cş
Redactor: Petre M. Iancu