Welt am Sonntag: Șosetele din Transilvania

Katharina Koppenwallner umblă prin lume de vreo 20 de ani. A călătorit în peste 50 de țări - din capitala Ucrainei, Kiev, până în Anzi, în Uzbekistan, India sau Bulgaria. Și la Viscri, satul sașilor transilvăneni vânduți Germaniei de Ceaușescu, al regelui Charles și al șosetelor tricotate.

Când nu e pe drumuri, Katharina Koppenwallner scrie. Cărți despre suveniruri adunate din lumea largă, dar și articole în diverse publicații generaliste sau de nișă. A scris de curând pentru Welt am Sonntag, ziarul care apare în orașul în care Katharina Koppenwallner are propriul butic, ”Garderoba Internațională”, de unde pot fi cumpărate lucruri care nu se găsesc în magazinele obișnuite. De exemplu, șosete tricotate la Viscri.

Alimente contra șosete

În 1999, femeile satului transilvan cu 400 de locuitori, al cărui nume este românizarea după ureche a germanului Deutsch Weisskirch (în traducere: Biserica Albă Germană), au înființat asociația „Viscri începe”. Fusese, notează ediția de weekend a ziarului berlinez, un proiect de autoajutorare gândit să suplimenteze bugetul gospodăriilor prin tricotarea și vânzarea de șosete, papuci, pălării și pulovere. Pe localnice le-au ajutat, la acea vreme, soții Maria Westerveld și Harald Riese. Cei doi se mutaseră la Viscri din Germania cu câțiva ani mai devreme. Au fost primii clienți ai femeilor - cărora le ofereau alimente în schimbul șosetelor tricotate.

În scurt timp, cei doi soți s-au trezit că au acasă șosete cât pentru zece vieți. Nici nu-și imaginau că pot face din ele o afacere. Dar în scurt timp au început să vândă șosete în străinătate. În prezent, asociația Insopro e. V. din Endingen a preluat operațiunile logistice, de depozitare și transport în Germania (viscrisocken.insopro.org). De comercializare se ocupă susținători voluntari ai celor aproximativ 130 de femei din Viscri care tricotează manual șosetele din lână de oaie. Încasările - o pereche se vinde cu mai puțin de zece euro - se întorc la femeile din Viscri.

Curtea regelui și perele sașilor

Viscri, amintește Katharina Koppenwallner, în articolul din Welt am Sonntag, ”a avut în jur de 700 de locuitori până în anii 1980, după care mulți dintre sătenii vorbitori de limbă germană - ca majoritatea germanilor din România - și-au părăsit patria. Dictatorul Nicolae Ceaușescu le-a dat drumul pentru că Republica Federală plătea statului român 10.000 de mărci pentru fiecare etnic german care dorea să emigreze. Doar că emigranții au fost nevoiți să-și predea proprietatea guvernului comunist”.

Satul fondat în secolul al XII-lea s-a păstrat bine. Iar între timp ulițele nu i-au fost asfaltate, în schimb biserica fortificată a fost restaurată, casele au fost vopsite în culori pastelate, iar gâștele se strecoară între SUV-urile parcate în fața porților mari din lemn ale orășenilor veniți în fiecare vară să petreacă niște zile în noile mici hoteluri butic ascunse în curțile din dosul fațadelor tradiționale.

Nu e clar dacă, la Buckingham, Regele Charles al III-lea poartă șosete transilvănene. Dar este, cu certitudine, cel mai cunoscut dintre fanii satului Viscri. A ajuns aici prima oară în 2002, pe când era moștenitor al tronului britanic. În 2006 a cumpărat o moșie, deschisă publicului vara. Profitul din cafeneaua, magazinul și sălile de evenimente și expoziții aflate în curtea micului domeniu rural al regelui se duce, în cea mai mare parte, la comunitatea locală și, astfel, peste 100 de peri au fost plantați la Viscri, pentru a continua tradiția satelor de sași transilvăneni, încheie Welt am Sonntag.